Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) | Capitolul 20
Despre dreapta întrebuinţare a limbii. Darurile şi minciuna.
- 1 Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie,
- 2 Şi cel care se mărturiseşte va fi apărat de pagubă.
- 3 Precum este năzuinţa famenului a se apropia de fecioară, aşa este cel care face judecată cu sila.
- 4 Este câte unul care tace şi se află înţelept, şi este câte unul care se face urât pentru vorba cea multă.
- 5 Şi este unul care tace, pentru că n-are ce să răspundă, şi altul care tace, pentru că ştie că este vremea să tacă.
- 6 Omul înţelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat şi nebun va trece peste vreme.
- 7 Cel care înmulţeşte cuvintele se va face urât tuturor, şi cel înfumurat de asemenea.
- 8 Este spor care aduce omului pagubă şi este câştig spre nenorocire.
- 9 Este dare care nu-ţi va folosi, şi este dare cu îndoită răsplătire.
- 10 Poate să-ţi vină smerenia după slavă şi se poate ca, după smerenie, să ridici capul până la slavă.
- 11 Câte unul cumpără multe cu puţin, şi altul plăteşte cu şapte părţi mai mult.
- 12 Cel înţelept în cuvinte se va face iubit, iar darurile celor nebuni se vor lepăda.
- 13 Darul celui fără de minte nu-ţi va folosi; că ochii lui, în loc de unul, sunt mulţi.
- 14 Puţine va da şi multe va cere, şi va deschide gura sa ca un ispravnic.
- 15 Astăzi va da împrumut, şi mâine va cere înapoi. Urât om este unul ca acesta.
- 16 Nebunul va zice: N-am nici un prieten şi faptele mele cele bune nu primesc nici o recunoştinţă.
- 17 Cei care mănâncă pâinea mea sunt răi cu limba.
- 18 De câte ori şi câţi îl vor batjocori pe el?
- 19 Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii; aşa şi căderea celor răi va veni degrabă.
- 20 Un om urâcios este ca o glumă proastă, repetată într-una de neghiobi.
- 21 Din gura celui prost nu se primeşte o pildă, că nu o va zice la vremea ei.
- 22 Sunt oameni care sunt opriţi de la păcat din pricina sărăciei; aceştia, în somnul lor, nu sunt prigoniţi de remuşcări.
- 23 Este câte unul care-şi pierde viaţa din ruşine neînţeleaptă şi de dragul unui nebun se ruinează.
- 24 Şi este câte unul care pentru ruşine face făgăduieli mari prietenului, şi-l câştigă pe el vrăjmaş în zadar.
- 25 Batjocură rea este la om minciuna, în gura celor neînvăţaţi pururea va fi.
- 26 Mai bun este furul decât cel care pururea minte; iar amândoi vor fi moştenitorii pieirii.
- 27 Năravul omului mincinos este ocară şi ruşinea lui este cu el pururea.
- 28 Cel înţelept la cuvânt se va înălţa şi omul înţelept va plăcea celor mari.
- 29 Cel care lucrează pământul va înălţa stogul său, şi cel care place celor mari se va curăţi de nedreptate.
- 30 Ospeţele şi darurile orbesc ochii înţelepţilor şi, ca zăbala în gură, abat mustrările.
- 31 Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos este de amândouă?
- 32 Mai bun este omul care îşi ascunde nebunia sa, decât omul care îşi ascunde înţelepciunea sa.