Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) | Capitolul 23
Rugăciune către Dumnezeu pentru dobândirea înţelepciunii celei adevărate, pentru înfrânarea limbii şi a poftelor.
- 1 Doamne, Părintele şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va vrea ea şi nu îngădui să alunec din pricina ei!
- 2 Cine va pune peste cugetul meu bătăi? Şi peste inima mea învăţătura înţelepciunii? Ca rătăcirile mele să nu fie cruţate şi să nu fie îngăduite păcatele?
- 3 Ca greşelile mele să nu se înmulţească şi păcatele mele să nu sporească şi să nu cad în mâinile potrivnicilor mei şi să nu se bucure de aceasta vrăjmaşul meu?
- 4 Doamne, Părintele şi Dumnezeul vieţii mele! Înălţarea ochilor nu-mi da, şi pofta întoarce-o de la mine.
- 5 Pofta pântecelui şi a împreunării trupului să nu mă cuprindă şi duhului celui fără de ruşine să nu mă dai.
- 6 Învăţătura gurii auziţi, fiilor; pe aceasta cine o va păzi nu va cădea prins.
- 7 Din vorbele sale se va prinde păcătosul; ocărâtorul şi trufaşul vor pieri la fel.
- 8 A jura nu-ţi învăţa gura şi a numi pe Cel Sfânt nu te obişnui.
- 9 Că precum sluga, care adeseori se cercetează, multe bătăi ia, aşa şi cel care jură şi pururea numeşte pe Cel Sfânt, de păcat nu se va curăţi.
- 10 Bărbatul care jură mult se va umple de fărădelege şi nu se va depărta de casa lui biciul.
- 11 De va greşi, păcatul lui asupra lui va fi, şi de nu va fi cu luare aminte îndoit greşeşte.
- 12 Şi de a jurat în deşert, nu se va îndrepta, că se va umple de rele casa lui.
- 13 Este grai care este deopotrivă cu moartea; să nu se afle acesta întru moştenirea lui Iacov.
- 14 Că de la cei binecredincioşi toate acestea se vor depărta şi în păcate ei nu se vor tăvăli.
- 15 Cu vorba cea fără de cumpătare nu-ţi obişnui gura, că întru aceea este cuvântul păcatului.
- 16 Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari,
- 17 Ca nu cumva să uiţi de tine în fala lor, casă nu te porţi ca un prost,
- 18 Aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale.
- 19 Omul care se obişnuieşte cu cuvinte de sudalmă, în toate zilele sale, nu se va înţelepţi.
- 20 Două feluri de oameni înmulţesc păcatele, şi al treilea aduce urgie:
- 21 Sufletul fierbinte ca focul arzător, care nu se stinge până ce nu se potoleşte;
- 22 Omul care pofteşte în trupul cărnii sale şi nu va înceta, până nu va aţâţa foc;
- 23 Pentru desfrânat toată pâinea este dulce, nu va înceta până la sfârşit.
- 24 Omul care păcătuieşte în patul său şi zice în inima sa: Cine mă vede?
- 25 Întuneric este împrejurul meu, pereţii mă acoperă şi nimeni nu mă vede, pentru ce mă sfiesc?
- 26 Păcatele mele nu le va pomeni Cel Preaînalt. Astfel el se teme numai de ochii oamenilor.
- 27 Şi nu ştie că ochii Domnului de zece mii de ori sunt mai luminoşi decât soarele şi privesc la toate căile oamenilor şi văd toate părţile cele ascunse.
- 28 Mai înainte de a se fi făcut, toate sunt cunoscute Lui; aşa şi după ce s-au săvârşit.
- 29 Unul ca acesta în uliţele cetăţii se va pedepsi şi unde n-a gândit se va prinde.
- 30 Aşa şi femeia care-şi lasă bărbatul şi face moştenitor din străini.
- 31 Că întâi legea Domnului a călcat, al doilea bărbatului său a greşit, al treilea întru desfrâu s-a desfrânat, şi cu bărbat străin a făcut copii.
- 32 Aceasta la adunare se va aduce, şi pentru fiii ei pedeapsă va fi.
- 33 Nu vor spori cu rădăcina fiii ei, şi ramurile ei nu vor da rod.
- 34 Va rămâne întru blestem pomenirea ei şi ocara ei nu se va şterge.
- 35 Şi vor cunoaşte cei rămaşi că nimic nu este mai bun decât frica Domnului şi nimic nu este mai dulce decât a ţine poruncile Domnului.
- 36 Cinste mare este a urma pe Dumnezeu, că lungimea zilelor vei lua de la El.