Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) | Capitolul 4
Îndemn spre milostenie şi înţelepciune; folosinţele lor.
- 1 Fiule, să nu laşi pe cel sărac lipsit de hrană şi ochii celor nevoiaşi nu-i face să aştepte.
- 2 Sufletul flămând să nu-l întristezi şi să nu urgiseşti pe om când are lipsă.
- 3 Inima necăjită nu o tulbura şi nu întârzia a da celui lipsit.
- 4 Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda şi nu-ţi întoarce faţa ta de la cel sărac.
- 5 De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul şi nu da loc omului să te blesteme.
- 6 Că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru amărăciunea sufletului său, o va auzi Cel care l-a făcut pe el.
- 7 Fă-te iubit adunării şi celui mai mare smereşte capul tău.
- 8 Pleacă săracului urechea ta şi cu blândeţe răspunde-i cele de pace.
- 9 Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstuieşte şi să nu fi slab de înger când judeci.
- 10 Fii celor orfani ca un tată şi ca un bărbat pentru mama lor.
- 11 Şi vei fi ca fiu al Celui Preaînalt şi El te va iubi mai mult decât mama ta.
- 12 Înţelepciunea înalţă pe fiii săi, şi poartă grijă celor care o caută.
- 13 Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se vor umple de veselie.
- 14 Cel care o ţine va moşteni mărire şi oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul.
- 15 Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt şi pe cei care o iubesc, îi iubeşte Domnul.
- 16 Cel care ascultă de ea va judeca neamuri şi cel care se apropie de ea va locui fără grijă.
- 17 Cine are încredere în ea are parte de ea şi urmaşii lui o moştenesc,
- 18 Că umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează şi-l strâmtorează,
- 19 Şi-l chinuieşte cu învăţătura sa, până ce va prinde încredere în el, şi-l va ispiti întru îndreptările sale.
- 20 Şi iarăşi se va întoarce drept la el şi-l va veseli şi îi va descoperi lui cele ascunse ale sale.
- 21 Iar de va rătăci, îl va părăsi şi-l va da în mâinile căderii lui.
- 22 Păzeşte vremea şi fereşte-te de rău şi pentru credinţa sufletului tău nu te ruşina.
- 23 Căci este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce mărire şi har.
- 24 Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba sufletului tău şi să nu te ruşinezi pentru pierderea ta.
- 25 Nu opri cuvântul în vreme de mântuire,
- 26 Că din cuvânt se cunoaşte înţelepciunea şi din graiurile limbii învăţătura.
- 27 Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de lipsa ta de învăţătură.
- 28 Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii râului.
- 29 Nu te supune omului nebun şi nu măguli faţa celui puternic.
- 30 Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine.
- 31 Nu fi aspru cu limba ta şi leneş în lucrurile tale.
- 32 Nu fi ca un leu în casa ta şi nu necăji cu mânie pe casnicii tăi.
- 33 Să nu fie mâna ta întinsă la luat şi strânsă la dat.