Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) | Capitolul 19
Despre înfrânare, limbuţie, dojană şi smerenia cu vicleşug.
- 1 Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi; cine dispreţuieşte puţinul pe care-l are se păgubeşte degrabă.
- 2 Vinul şi femeile înşeală pe cei înţelepţi.
- 3 Şi cel care se lipeşte de desfrânate va fi mai nechibzuit;
- 4 Moliile şi viermii îl vor moşteni, şi sufletul nelegiuit se va stârpi.
- 5 Cel care crede curând este uşor de inimă şi cel care păcătuieşte asupra sufletului său greşeşte.
- 6 Cel desfătat cu inima va fi hulit şi cel care urăşte vorba mai puţin rău va avea.
- 7 Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit şi nimic nu ţi se va împuţina.
- 8 Către prieten şi către vrăjmaşi nu povesti, şi, de nu este păcat, nu-l descoperi.
- 9 Că te-a ascultat şi te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va urî.
- 10 Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă, că nu te va sparge.
- 11 Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui, ca aceea care naşte prunc.
- 12 Săgeată înfiptă în coapsele trupului, aşa e cuvântul în inima nebunului.
- 13 Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea şi, dacă a făcut, să nu mai facă.
- 14 Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis şi, de a zis, să nu mai zică.
- 15 Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, şi nu crede tot cuvântul.
- 16 Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a greşit cu limba sa?
- 17 Dojeneşte pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoşezi, şi dă loc legii Celui Preaînalt.
- 18 Toată înţelepciunea este în frica Domnului, şi în toată înţelepciunea este împlinirea legii.
- 19 Şi nu este înţelepciunea ştiinţa răutăţii; şi unde este sfatul păcătoşilor nu ţeste înţelepciune.
- 20 Este un soi de iscusinţă care e urâciune şi e nerod care nu are răutate.
- 21 Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea şi calcă legea.
- 22 Este un soi de isteţime în treburi care este nedreaptă, şi este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui.
- 23 Este câte unul care face rău, şi umblă smerit, şi cele dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleşug;
- 24 Care-şi pleacă fata sa şi se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ţi strice
- 25 Şi măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău.
- 26 Din vedere se cunoaşte omul, şi din chipul feţei se cunoaşte cel înţelept.
- 27 Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi călcătura lui vestesc ce este în el.
- 28 Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit şi câteodată cel care tace se dovedeşte înţelept.