Vechiul Testament

Psalmi | Capitolul 68

PSALMUL 68 Al lui David.

• 1 Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
• 2 Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;
• 3 Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit.
• 4 Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
• 5 Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.
• 6 Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
• 7 Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
• 8 Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
• 9 Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.
• 10 Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele,
• 11 Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
• 12 Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie.
• 13 Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură.
• 14 Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin.
• 15 Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.
• 16 Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.
• 17 Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor,
• 18 Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui.
• 19 Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.
• 20 Să nu-ţi întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
• 21 Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă,
• 22 Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea;
• 23 Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz,
• 24 Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat.
• 25 Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet.
• 26 Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală;
• 27 Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte;
• 28 Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
• 29 Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori;
• 30 Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor lui.
• 31 Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta;
• 32 Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.
• 33 Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!
• 34 Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă;
• 35 Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.
• 36 Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru!
• 37 Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit.
• 38 Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea.
• 39 Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el;
• 40 Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el şi cei ce iubesc numele Lui vor locui m el.