Psalmi | Capitolul 41

PSALMUL 41 Al lui David.

  • 1 În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
  • 2 Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?
  • 3 Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
  • 4 De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu,
  • 5 În glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare.
  • 6 Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?
  • 7 Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.
  • 8 În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic.
  • 9 Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.
  • 10 Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut.
  • 11 Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
  • 12 Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?"
  • 13 Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?
  • 14 Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.
  • 15 Când îmi ziceau mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
  • 16 Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?
  • 17 Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.